Seulement pour les connaisseurs

Gato fedorento =)) sau cum pot fi reclamele la telefonie fixa extrem de amuzante:) eu inca astept asta de la reclamele noastre. din pacate, nimic notabil. parerea mea:)

A Paixão

Para grandes amigos que estão tão longe de mim, mais sempre no meu coração...

ADVICE Students implineste 5 anisori:)

Ziua copilului din noi

Anul asta de 1 iunie sunt copil. sunt mai copil ca in alti ani. vreau sa ma joc. vreau sa sarbatoresc ziua copilului. vreau sa mai fiu copil o zi.

e sesiune, dar vineri mergem in parc sa ne dam in leagan. daca veniti si voi poate jucam o frunza sau un tara tara vrem ostasi. vai ce dor imi e de astea!

Am tot incercat sa imi aduc aminte regulile de la frunza. cum era cu casutele alea principale si secundare. nu am reusit sa refac modelul. poate ma ajuta cineva:)

Site-ul asta imi place mult de tot. mi-a adus aminte de multe lucruri din copilarie de mult uitate. incredibila initiativa!

Mi-e dor de copilaria noastra, asa cum a fost ea la tara, dar si in spatele blocului. Nu aveam jocuri pe calculator dar aveam Cartoon Network IN ENGLEZA... il mai stiti pe plastic man??? dar pe cave man??? uhh... johnny bravo- "Hey hot mama!" =))

nu inteleg de ce ne doream atat de mult sa crestem mari...

Vineri... Vata de zahar si bonibon in herastrau :) bine, si un Cico sau Brifcor ca tot a reaparut pe piata ... si dupa aia... premierea de la Olimpiadele Comunicarii unde ii sustinem pe... PHI ADVERTISING:)

Nici acum nu ma iertati ca nu am mai ajuns la prezentare?:D

"Georrrrge"???? :D

O portocala

Intr-o zi mi-ai daruit
O portocala
Eram doi copii ce-aveau
O portocala
Lumea toata ne parea
O portocala
Soarele era si el
O portocala.

Cand tinerii mor...

Weird mood these days. Poate de la caldura. Poate de la caldura asta insuportabila ma simt ca in "Cuptorul" lui Bacovia.

Citeam de dimineata. La Cannes, Cristian Nemescu a primit Premiul ''Un certain regard'' pentru filmul California dreamin. Dar l-a primit post mortem. Avea 27 de ani in vara cand a murit. Stupid, ca si Teo Peter, intr-un taxi zdrobit de un imbecil care trecea pe rosu. soferul bineinteles ca nu a patit nimic, chiar mai mult, nici macar nu a fost pedepsit.

sunt suparata. dar nu suparata as in sad, ci as in mad. sunt furioasa. e nedrept.

Nu era mai bine sa participe la festival cu acelasi California Dreaming dar terminat? Poate nu ar fi castigat anul asta, dar mai era atata timp sa o faca...altadata

Sunteti talentati, aratati-o acum, aici! Traiti fratilor, tineti-va cu dintii de viata... nu mai vreau sa aud de moarte!

Lucky number 23

Racoare, soare, nori, o ploaie scurta dar cu soare, cer extrem de senin, cald, extrem de cald. a fost 24 mai 2007, nu nu, de data asta nu scriu 1984:) ziua mea.

A inceput frumos. Carmen mi-a lasat un mesaj de LMA. Dupa care, examen, putin window shopping, familie... si friends:)

Seara- Cafe Deko, Karaoke night. s-a intamplat asa cum mi-am dorit sa fie. ca multi oameni dragi sa fie acolo si sa ne simtim bine.or was that just me??:)

BTW...Tortul a fost genial! Multumesc multumesc multumesc!:)

Andreea l-a descoperit pe George, Vladutz in viata reala, cu aceasta ocazie:) Vladutz inca nu stie cine e George. dar e ok:)

Inca o data vreau sa le multumesc celor care au fost acolo! u are great! dar stiti asta deja:)

iar acum... surprise!!!am facut un filmulet!:) Nobody likes you when you are 23:))

WHAT'S MY AGE AGAIN???

Slogan: 99% din oameni cred in limite.

A doua oara in finala Olimpiadelor Comunicarii, dupa locul 2 in 2005, prea minunatii PHI Advertising vor intra in concurs Marti, 29.05 dupa ora 14.30.

Sa fim cat mai multi sustinatori, zic!:) Sa ne inscriem, sa mergem, sa aplaudam!:)

Go PHI Advertising!

Despre muzica si prieteni dragi

azi scriu despre muzica. cu totii ascultam muzica,pentru ca ne place, pentru ca suntem pasionati, pentru ca oricum nu am putea trai fara.

si daca vorbim despre muzica vorbim si despre melodii care ne aduc aminte de oameni si de locuri, care ne trezesc sentimente de mult uitate sau recent descoperite. prin muzica si datorita ei traim, iubim, plangem, ne jucam, si totusi nu uitam...

si pentru ca astazi e ziua Ilincai, si pentru ca azi implineste 23 de anishori... o melodie pentru ea:)This is OUR song, forever, no matter what!

LA MULTI ANI draga mea, oriunde ai fi! (last moment update- adica in Rotterdam)

Spending my time:)

Da, da. sunt un om ocupat care are multe de facut:)) si uite cu ce imi umplu timpul. Am primit azi un link de la un prieten. am dat click:) si uite ce a iesit:) Cum zicea si Carmen intr-un post mai vechi, o poza face mai mult ca o mie de cuvinte:) deci, mai multe poze.. cateva mii-milioane de cuvinte. that's soooo coool!

Read my VisualDNA™ Get your own VisualDNA™

Pe vremea mea... episodul 2003 al trilogiei 1999-2003-2007:)

Dedicatie de la nashu mare pentru toti prietenii mei care ma cunosc:))

Din cauza sau datorita ceremoniilor de absolvire, a gandurilor cu "now what" si poate si a faptului ca aproape imbatranesc:)) am inceput sa ma gandesc la tinereturi:) Si totusi, there is nobody older than a university graduate and nobody younger than a fresh graduate:) it's only a matter of perspective:)

Week-endul asta a fost un fel de movie session wknd. Prin ceva foldere de mult uitate am dat peste acest filmulet. Refreshing but freaking weird...cand am realizat cati ani au trecut:) Calitatea imaginii nu este extraordinara dar nu este cel mai important aspect.

Daca va sau ii recunoasteti pe cei care apar aici say I:) Daca ati fi vrut sa ii cunoasteti si nu ati avut ocazia, well... poate organizam o reuniune de clasa, sometime in the future:D

Pentru cei pentru care acest video inseamna ceva, din cine stie ce motiv si le aduce aminte de vremuri de mult trecute- sper sa va faca placere sa il revedeti:)

Here it goes:)

Bucharest Summer University 2006

Thank you Olga!:)
This post is for all the dear friends from BSU 2006. I will never forget the good times we had:) Miss you! Hope to see you soon!:)

Erasmus 10-20

M-am intors. De la Erasmus 10-20 Party. Ce inseamna asta? programul Erasmus/Socrates a implinit 10 ani in Romania si 20 de ani in Europa! LA MULTI ANI!
Desi imi pare ca tema centrala de pana acum a minunatului meu blog este Erasmus, nu am cum sa nu povestesc despre seara asta. daca te-am plictisit, imi cer scuze!NOT:)

La inceput aproape imi parea rau ca am plecat de acasa. nu era mai nimeni.nu ca s-ar fi adunat dupa cine stie ce multime...dar totusi. Ne-am asezat la o masa si am aplicat o buna regula invatata in Portugalia. Cand o petrecere nu este tocmai cum te asteptai sau pe placul tau- trebuie sa bei ceva. Regula nr 1- aplicata:)
Dupa ceva vreme a mai aparut ceva lume cunoscuta:)M-am bucurat sa ii revad pe francezii veseli de la ASE dar si cativa fosti erasmusi romani.

Ce mi-a placut mult in seara asta a fost Popa's Band, care au cantat absolut bestial. Cine sunt ei? din cate ne-am dat noi seama, sunt trupa lui Marius Popa, unul din membri JukeBox Band, adica cei care canta la Cronica Carcotasilor(wow, that was complicated). I love Jukebox Band, in formula originala. Ii stiu de acum 4-5 ani de cand erau inca in Jukebox. ce vremuri, ce nopti, ce muzica...

E un super feeling la fiecare petrecere erasmus la care merg. oamenii desi nu se cunosc sunt extrem de deschisi si danseaza si sunt fericiti for a while. ce sa mai, erasmus= no worries. Am dansat, am cantat... a fost o seara faina.

Pentru putin timp am avut impresia ca sunt inca sau iar erasmus. dar poate ca nu voi inceta niciodata sa fiu. Nu cred ca exista student care sa fi trecut cu adevarat prin experienta asta si sa spuna ca nu s-a schimbat, ca nu si-a schimbat atitudinea fata de el, de ceilalti, de alti studenti erasmus.

La multi ani Erasmus!
I really had the time of my life:)

Azi ma simt asa...

Mersi mult Gab pentru melodia asta:* super video:)
Nu vreau sa imi fac un obicei din a posta videos dar asta merita vazut iar eu sunt pasionata de youtube zilele astea:)
Emilie Simon- Flowers

A quote a day:)

One of the most tragic things I know about human nature is that all of us tend to put off living. We are all dreaming of some magical rose garden over the horizon -- instead of enjoying the roses that are blooming outside our windows today. (Dale Carnegie)

Sarah Bettens - Someone To Say Hi To

Cu cateva zile in urma un prieten m-a intrebat care e my favourite song. grea intrebare, nu??? si nu stiu de ce, dar mi-am adus aminte de asta.

This goes out to all my friends out there...de aproape sau de departe...de aici sau de oriunde:)

In ASE

oare functioneaza???:)

Why do I LOVE BUCHAREST?

Vorbind despre optimism. M-am hotarat. i'm looking only at the bright side:)

As putea insira ce nu imi place in Bucuresti... dar, cred ca e mai pozitiv sa fac o lista cu
Why do I LOVE BUCHAREST
- pentru ca are un farmec aparte dimineata cand e super trafic si asculti muzica in masina si crezi ca nu o sa ajungi niciodata la destinatie
- pentru ca e atat de agitat si totusi mai gasesti locuri linistite in mijlocul orasului
- pentru ca in vara asta o sa fie o groaza de concerte ff tari
- pentru ca aici gasesti cea mai ciudata combinatie de cladiri (stiluri arhitectonice) pe aceeasi strada -look at Calea Victoriei
- pentru ca iti gasesti oricand ceva de facut, numai sa deschizi un 24FUN
- pentru ca are monumente cu inteles necunoscut privitorului
- pentru ca sunt inca multe lucruri de facut
- pentru ca sunt lalele in cismigiu
- pentru ca marele mix de lume de pe strada te face sa realizezi cat de mare e
- pentru ca pe lipscani nu mai circula masini
- pentru ca descopar locuri noi in fiecare zi, chiar daca m-am nascut aici
- pentru ca e in continua schimbare
- pentru ca... au inflorit copacii:)

Why do YOU love Bucharest???

1999-2003-2007

we are class of 1999:)
asa ca aceste sfaturi sunt pentru noi, si pentru toti.
Ma bucur ca am regasit melodia asta. Nu era nimic mai potrivit...
inca o etapa care se incheie cu aceeasi melodie:)
"Everybody's Free to Wear Sunscreen!"
Enjoy it as much as I do!:)

Reality bites

Am o chestie care ma urmareste in ultima vreme... si poate nu sunt singura care e in situatia asta. treaba sta cam asa. mai e putin si termin facultatea. de fapt, maine e festivitatea de absolvire. inca una. ok, absolvim( ciudat, dupa mine sa te declari absolvent inainte de ultima sesiune. aberant, dar daca asa se face, nu om fi noi aia care se impotrivesc)

ok, and NOW WHAT?

e ok sa termini facultatea. simt ca o sa fiu mai responsabila:) sau, in orice caz, o sa fie o alt fel de responsabilitate. nush unde au trecut anii astia, ca parca ieri am terminat liceul. si uite ca fara sa imi dau seama inca 4 ani, cu rele si bune, cu prieteni noi, cu prieteni vechi, cu bucurii si tristeti, cu infrangeri si victorii, cu nopti nedormite, examene, petreceri, petreceri, petreceri...

i've been living a fairy tale. am trait in lumea mea, o lume idealizata. cred ca e mai usor sa nu trebuiasca sa te confrunti cu realitatea. totul sa fie cum vrei tu. insa chestia cu a new step in my life...e chiar reala. se intampla, chiar acum... reality bites

ce reprezinta faptul ca terminam facultatea? pai... in principiu, terminarea perioadei in care t scuzai tot timpul cu, "sunt studenta, nu am bani" sau cum zicea un prieten, sfarsitul perioadei "Living la vida moka". gata cu reducerile pentru studenti la tot felul de goodies gen ratb, tren, cazarea in camin, pentru unii...

nush daca e chiar momentul balantelor, dar... ma bucur ca in anii astia am intalnit cativa oameni care cu siguranta imi vor ramane aproape ani buni de acum, ca am reusit sa raman apropiata de oameni dragi, ca m-am implicat intr-o asociatie studenteasca, adik in ADVICE, ca am vazut rezultatele muncii mele, ca am plecat cu Erasmus, ca am reusit sa imi traiesc anii astia asa cum mi-a placut, ca stiu mai multe decat atunci cand am ajuns aici, ca am o idee despre ceea ce vreau sa fac de acum incolo...
insa, regret ca m-am indepartat de anumite persoane, ca nu am invatat atatea lucruri pe cat as fi vrut si putut, ca uneori nu am reactionat cum ar fi trebuit, la momentul in care ar fi trebuit, ca inca nu am un plan...

inchei cu traditionalul,

GAUDEAMUS IGITUR!

in traducere, "Sa ne bucuram, deci!":)

(ignorant me, nu stia ca asta inseamna:) )

O obsesie pe zi:)

nush ce imi place la melodia asta asa de mult, but i do. si o sharuiesc:)

Sometimes all we need is a hug...

O campanie foarte faina, la care cred ca fiecare isi doreste sa fii luat parte. or is it just me?
Ma gandeam one of these days, ca se poate face un studiu sociologic pe tari numai uitandu-ne la reactiile oamenilor la campania asta. de ce romanii au reactionat oare destul de ciudat? de ce suntem un popor mai trist decat ne place sa recunoastem?
mi-e teama sa zic, dar cred am uitat de mult sa ne oprim din goana nebuna spre... spre recunoastere, faima, bani si sa ne bucuram de lucrurile marunte.
Felicitari celor care au impartit free hugs si in Romania:)

Back to the future

in sfarsit!

e 12.05.2007. real date. time, nu mai conteaza.

Sorry pentru multele puncte de suspensie. m-am invatat prost, dar ce am publicat pana acum sunt mailuri sau chestii pe care le-am scris pentru mine si, in the rush of the moment, am scris cu picioarele:)

parasind "blogul jurnal", im here, im now!:) wow! dar ce ma fac daca nu imi place nici here, nici now? fug? nu... invat sa zbor. E mai eficient. Citeam, de fapt m-am apucat sa recitesc Pescarusul Jonathan Livingstone si atata timp cat here e home si now nu e forever, e ok:)

sistemul meu de aparare functioneaza, pana acum.dar incerc sa nu ma mai ascund. ce am invatat? sa fug. am invatat sa ma feresc de tot ce ar putea sa ma raneasca din jur. nu mai vreau sa fug, sa ma ascund, sa ma fac ca nu vad, ca nu simt. am stat prea mult in locuri unde nu ar fi trebuit, am plecat prea devreme de unde poate trebuia sa mai stau... cine stie cum e bine. sa zicem ca a fost bine cum a fost pana acum. de azi nu mai accept. nu mai accept scuze aiurea, zambete false, discutii superficiale care oricum nu duc nicaieri.

Totusi in fiecare zi intalnesc oameni care ma uimesc, care fara sa stie imi aduc aminte ca viata e frumoasa si ca merita traita oricum ar fi ea. sunt oameni de pe strada pe care probabil nu ii voi mai intalni niciodata. ii vad in statia de autobuz, in metrou, pe strada. aud franturi de discutii...

ma uit in jur... nu inteleg... in fiecare zi lumea mea este data peste cap de anumite evenimente. poate ca inseamna ca traiesc intr-o lume mica, daca poate fi atat de usor rasturnata. nu inteleg...
- cum tanar si nelinistit inca este difuzat desi a ajuns la episodul 2490 in romania...nu s-or fi plictisit actorii aia??? ei nu au treaba la ei acasa?
- cum poate fi atat de plin metroul in fiecare dimineata mai ales la unirii? de fiecare data ma simt mica mica mica daca ma uit in sus pe scari. e incredibil!
- de ce se inghesuie lumea in dreptul usii in autobuz?
- de ce nu exista un manual de folosinta pentru viata asta?
- cum ar trebui sa arate viata cuiva la 23 de ani?
- de ce nu invatam tot timpul din greseli?
- de ce????

azi as fi vrut sa fiu in San Marino...de ce ? nu stiu... pentru ca e in varful unui munte, de unde se vede marea...dar si campia si dealurile... pentru ca e un stat independent in care politica conteaza asa de putin, pentru ca am nevoie de un parfum nou, pentru ca acolo nimeni nu-l suspenda pe presedinte...

cam atat...

Un articol

Cu asta inchei povestirea lunilor din portugalia. e mai putin important cine si daca a citit ce am scris eu pana acum. post-urile de pana acum si-au atins scopul declarat initial, si vor continua sa o faca pt mine si cateva alte persoane, se stiu ele.

acum, the grande finale... un articol scris de mine. asa, stangaci cum a iesit, dar in varianta in care nu va fi niciodata publicat...

"Bom dia, alegria sau micul meu L’auberge espagnole

20 kg la cala, bagaj de mana mai mult decat e permis si o viata reprezentata de cateva carti si poze... asa am plecat eu spre Portugalia intr-o dimineata de septembrie. Incepea marea aventura a vietii mele de pana acum. Visam de cativa ani sa ajung in Portugalia si iata ca asta era sansa mea sa locuiesc in Porto. Nici nu stiam ce avea sa ma astepte dar eram increzatoare ca voi invata o multime de lucruri noi, ca voi avea parte de experiente inedite, ca totul va fi bine. Inima imi batea cu putere. Simteam un amestec ciudat de tristete si bucurie.

Prima zi, prima aventura. La aeroport ne-au asteptat 3 colege de la IPAM. Aveam o adresa unde trebuia sa stam. Am ajuns acolo, insa apartamentul nu era exact ce ne asteptam sa fie. Asa ca am hotarat sa mai cautam. Dupa ce am auzit monologul pe un ton foarte ridicat al proprietarei in portugheza, ne-am luat bagajele si am plecat. Prima zi, la 4000km de casa fara acoperis deasupra capului.

A doua zi insa ne-am mutat in apartamentul de la etajul 9 in care urma sa ne petrecem urmatoarele 5 luni. Acolo, am locuit sase persoane cu personalitati diferite, din 3 tari latine putin asemanatoare(Romania, Spania si Portugalia). In scurt timp am invatat ce inseamna sa imparti acelasi spatiu cu mai multe persoane, sa ai reguli pe care nu le respecta nimeni niciodata, sa te adaptezi la felul de a fi al celorlalti, sa te bucuri de cele mai mici lucruri, sa te astepti la putin si sa primesti mult, sa ai o familie departe de familia ta.

IPAM - Instituto Português de Administração de Marketing din Matosinhos, facultatea la care am invatat, are 7 etaje si doar cateva sali de cursuri. Fiind o facultate mica toata lumea cunoaste pe toata lumea, studenti, profesori, si asta ii da un farmec aparte. Profesorii sunt apropiati de studenti ii asculta, tin cont de parerea lor si le ofera tot ajutorul de care au nevoie, lucru suprinzator pentru studentul roman.

Contrar asteptarilorsi si povestilor tuturor colegilor mei plecati cu erasmus in alte locuri, nu ne-am apropiat atat de mult de ceilalti erasmusi de la noi din facultate, ci de portughezi. Poate si pentru ca seamana atat de mult cu felul de a fi al romanilor. Portughezii sunt niste oameni extraordinar de primitori,veseli, prietenosi, intotdeauna gata sa te ajute. M-am simtit ca acasa din primele zile si asta numai datorita lor. Iubesc modul relaxat in care vad viata si optimismul de care dau dovada in orice situatie.In Portugalia am invatat ca este timp pentru orice- pentru scoala, pentru prieteni, pentru tine.

Traditia academica portugheza e una dintre cele mai interesante lucruri intalnite in Portugalia. Se numeste Praxe(citit prash). Pe scurt, Praxe reprezinta forma prin care studentii sunt integrati in facultate, o societate care seamana cu una secreta cu ierarhii si reguli extrem de stricte.
Studentii din anul intai sunt numiti Caloiros, iar cei din anii mai mari Senhores Doutores. Costumele pe care le poarta ii deosebesc. Cei din anul intai au tricouri in culorile facultatii, urechi de magar si alte insemne specifice. „Doctorii” poarta cu mandrie costumul de Senhor Doutor- negru, cu capa- pe care noi l-am asemanat cu cele din Harry Potter.
Primele trei saptamani de studentie sunt poate cele mai dificile din viata fiecarui portughez. In fiecare zi trebuie sa fie prezent la activitatile pregatite de cei mari, sa se supuna, sa fie umilit si sa isi recastige demnitatea, sa invete, sa isi gaseasca un echilibru. Toate activitatile au rolul de a ii face sa se cunoasca, de a isi face noi prieteni in facultate.
Acum ei invata cantecele specifice facultatii si regulile Praxe-ului, dar in acelasi timp le este testata rezistenta si devotamentul. Dintre probele la care sunt supusi imi amintesc de ziua in care trebuie sa mearga in genunchi , sau sa descopere anumite indicii prin tot orasul legati intre ei; sa numere treptele unei scari rulante; sa inoate intr-un lac, in noiembrie, doar pentru ca nu au ascultat ordinele unui superior; sa sustina facultatea la competitiile la care aceasta participa, sa mearga la petreceri si sa plece numai cand le este permis, chiar daca e ora 10 dimineata deja.
Dupa cele trei saptamani, in cadrul unei ceremonii ce are loc in fantana din fata celui mai renumit bar stundetesc, Piolho, acestia sunt botezati. Fiecare student primeste un nume, o porecla ce reprezinta ceva prin care s-a remarcat pana atunci.
Prima data cand un Caloiro are voie sa poarte costumul negru este in cadrul Queima das Fitas, un eveniment desfasurat in prima saptamana din mai, cand au loc o serie de petreceri si concerte in cinstea celor care vor absolvi facultatea in acel an.

Un alt lucru foarte important pentru portughezi sunt cinele. Asa ca, pentru orice lucru pe care il sarbatoresc, organizeaza o cina. Aici se bea in general o bautura numita receita (amestec din vin alb, bere si zahar). Stiu, suna ciudat, dar e chiar bunaJ Dupa cina, se merge de regula intr-un bar iar apoi, pe la 3, la discoteca. In fiecare seara este o petrecere academica, organizata de facultati, intr-una din discotecile din oras. Aici gasesti atmosfera studenteasca si preturi asemenea.

Imi voi aduce aminte cu mare placere intotdeauna de Piolho, barul studentesc din Porto unde am petrecut atatea seri superbe alaturi de ceilalti Erasmusi, de petrecerile academice din discoteci organizate de facultati, de cafenele, de pastelarias (unde au cele mai bune prajituri pe care le-am mancat vreodata), de cinele organizate de asociatia studenteasca cu diferite ocazii si multe altele. Am invatat ca momentele nu sunt unice pentru ca se intampla o singura data, ci pentru ca se intampla in locul potrivit, la timpul potrivit alaturi de persoanele potrivite, asa ca pretuiesc fiecare clipa.

In Febuarie 2007, cu lacrimi in ochi si cu promisiunea ca ma voi intoarce cat se poate de repede plecam spre casa. 34 kg in cala, un bagaj de mana extrem de greu, o viata noua plina de prieteni noi, multe poze si amintiri luam cu mine inapoi Romania. Si in afara de aceste lucruri, schimbarea din sufletul meu. Departarea de casa, situatia noua in care te afli te schimba, limba noua pe care nu o cunosti, te ajuta sa te cunosti mai bine, sa ii cunosti pe cei din jurul tau si sa te adaptezi.

Multumesc Erasmus, si La multi ani, pentru ca implinesti 20 de ani in 2007!:)"

Update: articolul, in varianta pe scurt a fost publicat in numarul din Mai din StudentMax. Online e aici. coool:)

last week...days:)

ultima sapt



luni au plecat anca in romania si irina si ana in barcelona. am ramas cu carmen. nush ce ma faceam fara ea.

am avut timp in sapt asta sa ii arat my fav places. si a fost tare nice. am fost prin parti ale orasului unde nu mai fusesem. placut.



intr-una din zile, nu mai stiu cand, au plecat polonezele. a fost nashpa ca au stat fix o sapt, in sapt in care aveam nevoie de mai mult loc in casa. in locul lor a venit judith. din budapesta. nice girl. ne-a placut de ea.



am mai fost in guimaraes inca o data. sper ca le-a placut, desi a plouat tot timpul.



pe 19 au venit baietii si am luat pranzul impreuna, iar seara au plecat. nu inainte de o tura serioasa de plans. nush de ce, dar zilele dinaintea plecarii mi s-au parut cele mai triste din viata mea de pana acum. dupa ce au plecat baietii au venit la noi jael si nuno. s-au oferit sa ne duca la aeroport. f frumos din partea lor.

pe 20 febr dimineata am dus-o pe carmen la aeroport, m-am intors, mi-am strans ce mai aveam de strans, am scris biletele pe care le-am lasat prin casa, am facut poze, am plecat...

am plans si la aeroport... si gata...

back from barcelona.. good-bye party

06.02

despre porto. am ajuns bine. am fost cu fetele si am dat o tura ieri. cand am ajuns ne-am dat seama cat de mult i-am simtit lipsa. nush cum o sa fie de azi in 2 sapt cand plec de tot. dar e ok. ne descurcam. ma bucur mult ca am cunoscut oamenii cu care am avut ocazia sa petrec ultimele luni. ma bucur ca ma voi intalni in continuare cu multi dintre ei.

aseara.. de fapt. azi dimineata ne-am culcat la 8 30. dupa ce am ajuns in porto am avut cina cu erasmusii. dupa care discoteca. la movida. era petrecere academica, si singura deschisa. asa ca de.. ai nostri spanioli plecau azi. asa ca trebuia sa mergem. si a fost f fain. asa, de sfarsit... of

oricum, fetele au plecat aiz dim la lisabona. si o sa se intoarca maine seara. nu au dormit deloc. nush ce o sa vada din lisboa. dar macar si-au facut damblaua.

vineri mergem la guimaraes si dupa la un concert de fado. sper sa fie fain.
o pata de culoare a fost toata experienta asta. e incredibil sa cunosti atat de multi oameni minunati. si nu exagerez cand zic asta.
azi au plecat spaniolii. si am plans cand am vazut camera lor goala. mai ales ca e forever. si sunt aproape sigura ca ei fac parte din categoria oamenilor pe care nu o sa ii mai vad niciodata.

acum ascult facil de entender. obrigada por saber cuidar de mim....

13.02
in ultimele doua saptamani.. am fost la barcelona, dupa care au venit fetele dela barcelona la noi. si am fost tot timpul pe drumuri, si la vizitat si la petrecut. ieri au plecat. a plecat si anca ieri. am sambata a venit carmen la mine. si asta e super bine si f important pt mine.
ultimele zile au fost f aiurea, pt ca am plans intr-una. adik,nu imi vine sa cred ca a trecut timpul atat de repede. oamenii de aici au ajuns sa imi fie extrem de dragi.. si mi-e greu sa cred ca nu o sa ii mai vad any time soon.
de azi intr-o saptamana ma intorc acasa. nici nu stiu...e asa de ciudat...parca nu vreau sa ma intorc.

barcelonaaaaaaaaaaaaaaaaaa

1st of ferb 2007:)

bagaje pt un wknd mai lung, bilete cumparate la super pret, aparate foto, telefoane incarcate... we were off to barcelona.

in aeroport ne astepta irina(ludu), adik cra:) uh uh! am iesit din aeroport. peste tot scria in catalana apoi in engl, si numai la sf in spaniola. wow, we said, chiar nu suntem in spania:)

ciudata limba catalana asta. o intelegeam si nu stiam din cauza carui fapt, fiind un amestec ciudat de spaniola cu franceza, cu portugheza, cu romana. weird anyhow.

aventuri in barcelona...

irina ne-a dus sa vedem cam tot ce se putea vedea. genial oras. gaudi rulz. genial omu...vazut la pedrera si parcu guell. f dragut. am fost pe urmele lui xavier, din l'auberge espagnole. am coborat la Urquinaona ca sa vedem si noi cum e, ne-am pierdut cu harta in brate(not that smart, i know)

si da, am vazut sagrada familia. si camera mea a vazut sagrada familia. a fost chiar ultimul lucru pe care l-a vazut. flying colors, u are going to be in my heart forever:)

am fost la muzeul picasso. f misto.but huuuge.

ce am mai vazut... cam tot ce se poate vedea in barcelona. si am incercat sa ne integram putin in oras cu ajutorul irinei, anei si celorlalti erasmusi.

am petrecut prin diferite baruri si barulete din centru, f dragalase. as vrea sa fie asa si in porto. dar aici, in afara de cateva in centru.. nush, nu-s prea multe. sau poate nu le stim noi.dunno.

am fost si in cea mai trendy discoteca din barcelona- pe vreo 4 niveluri, cu muzica diferita. interesting, dar in acelasi timp mi s-a parut unsafe. nu e ca in porto, unde parca oamenii nu se iau d tine, fiecare cu treaba lui. aici e un amestec mult prea mare...

what else? oh... barcelona nu e un oras f safe, din cate am obs noi. in prima seara acolo irina hurezeanu si cea din braganca au ramas fara pasapoarte, fiind furata genata celei de-a doua irine. f f aiurea. bine ca nu aveau si banii acolo.

e trist. a plecat bianca. sad sad sad. si noi va trebui sa plecam very soon. chiar aiurea. nu vreau.

but the good news e ca o sa vina carmen:)

acum sunt fetele la noi(irina si ana). sper sa le placa their short stay in portugal.
gtg now:)

ianuarie, semi sesiune... pregatiri

wow, 2007, anul in care termin facultatea?!?!
Ianuarie 2007... frumoasa luna, as zice... plina de chestii intamplate, de momente care nu se vor mai intoarce...
evenimente au fost: ziua lui andre, tripul la coimbra, cina de la polonezi(adik WOW), ceva sesiune...cateva cine... la jael, cina de la irina cu toti erasmusii- a first timer, cina de la noi de acasa, si pregatirile pentru barcelona:)
sa le luam pe rand.
pe 7 ianuarie, a fost ziua lui andre. i-am luat tort, am incercat sa ii facem o surpriza... dar nu a tinut. macar el s-a prefacut surprins de tortul primit:) si ne-am bucurat impreuna de un tort ffff bun de ciocolata cumparat de la Mauricia, pastelaria de pe colt care ne indulceste noua zilele...nu ca ar fi singura, dar praji de acolo sunt mult prea bune..

intr-o seara ne-a chemat jael la cina la ea acasa. a fost f frumos din partea ei sa ne cheme. am mancat iar mancare traditionala portugheza. adik, ei mananca in continuu asa ceva. ceea ce e f frumos. m-a facut sa ma gandesc ca noi nu prea avem asa ceva, si oricum, nu am manca sarmale tot timpul..deci diveristatea de mancaruri traditionale e destul de mica.

am inceput sa avem cine de la revedere cu toti erasmusii. joi seara irina a organizat o cina la ea acasa pt ca majoritatea nu fusesera la ea pana atunci. am facut tocanita, oua umplute... tocanita a fost foarte picanta, nush ce are piperul oamenilor astora de aici. am fost toti toti toti. nu o sa mai fim niciodata asa. pablo pleaca in columbia inainte sa ne intoarcem noi din barcelona. el o sa fie aici si in semestrul doi, dar noi nu.

spaniolii s-au purtat f frumos. am ras, am vb. nush cum s-au simtit polonezii ca vb mai mult intr-un amesetec spaniolo-portughez.

sambata pe 26, pe am fost la coimbra. un oras foarte frumos. are una dintre cele mai vechi universitati din europa. absolut superb. ne-am simitit foarte bine. am vizitat universitatea.. frumos frumos. am facut poze in clase, ne-am prostit.. ma rog, gata cu descrierile astea.

duminica am fost la cina la polonezi. a fost f dragut, mai ales ca nu mai fusesem niciodata la ei acasa. cina e mult spus. in drumul de intoarcere de la coimbra, irina s-a gandit sa le trimita mesaj ca venim la ei. plecau insa la proprietari la cina, dar au zis ca mancam duminica seara impreuna. bartosz a facut o prajitura de morcov. f buna. mancat. yummy. miercuri ne-au chemat la o cina adevarata- o sa ne gateasca ceva specific polonez.

maine seara vrem sa gatim si noi si sa chemam ceva prieteni. ne-am gandit sa facem salata de boeuf, ciuperci cu maioneza, si mazare cu carne... asta cu mazarea o sa fie cel putin interesant. 1st timer
after... party:) faza cu mazarea a fost chiar tare. mama a uitat sa imi zica vreo cateva ingrediente. noroc cu ricardo.. care ne-a ajutat sa o scoatem la capat. 10x:)



iii... maine mergem la barcelona... coooooool.. d abia astept. o sa fac multe multe multe multe poze:)


c ya later!

revelion 2007

revul l-am facut anu asta in Guimaraes cu anca, nelson si prietenii lui. A fost something else. what can i say? mi-au lipsit prietenii mei, cu care am sarbatorit ultimele revelioane, dar si asta a fost ok:)


Portughezii nu pun mare pret pe sarbatoarea asta, asa ca am fost la o cina, la nelson acasa, dupa care, discoteca pana pe la 7.. si yupeeee.... happy new year!:) si l-am sarbatorit de 2 ori, si la 10, la ora Romaniei, cand dragutza noastra tara intra in Uniune, dar si la ora Portugaliei.


mai jos niste poze care ilustreaza o parte din cele intamplate:)

recapitulare 2006

ianuarie 2006... nimic notabil in afara de sesiune si planurile de plecat in spania.
cred ca mai bine o iau pe momentele importante.. si nu pe luni..
in febr 2006 am plecat pt o saptamana in spania. a fost interesant avand in vedere ca nu mai fusesem niciodata in spania.. si nici nu mai participasem la un schimb cultural. ne-am intors in martie.. pe 4 martie. aceeasi data cand ma voi intoarce si eu din portugalia.

in martie am inceput sa imi depun actele pentru plecarea in portugalia. imi doream asa d mult.. incat am zis ca trebuie sa fac tot ceea ce pot pentru a ajunge aici. dupa o luna si ceva.. am aflat ca voi pleca la IPAM. m-am bucurat mult pentru ca eram aproape sa ajung la braganca.. un loc unde chiar nu as fi vrut sa merg...

apoi a fost ziua mea...lunile au trecut foarte repede... o alta sesiune... o alta tura de note... mariri..
probleme cu advice-ul...am facut tot posibilul ca spaniolii sa vina in romania. si am reusit. nu imi dau seama cum a fost posibil.. dar am reusit.. asa ca la sfarsitul lui iulie.. au venit spaniolii... i-am dus in busteni, sinaia, sibiu, brasov, sighisoara, bran.. le-a placut mult.cred eu...

toata vara am muncit pentru BSU.. si nu a fost deloc usor...dar macar am scos-o la capat. si sunt mandra de lucrul asta.

pentru ca aveam nevoie de bani pentru portugalia m-am inscris la bursa raiffeisen. nu am castigat, dar am ajuns in finala... un mic esec.. dar si o realizare in acelasi timp... sa fiu in finala alaturi de alti 19 oameni extrem de buni in ceea ce fac.

dupa scoala de vara.. am fost pana la tara.. dupa care am venit in portugalia.. and the rest is history..

2006... a fost un an excelent pentru mine.. si sper ca 2007 sa fie unul care sa ma implineasca. mai ales ca e anul in care imi termin facultatea. sper sa imi gasesc ceva de lucru.. desi as vrea sa mai plec.. stiu c anu imi permit.. o sa vad ce o sa pot face..
happy new year...2007

Craciun portughez

sarbatorile aici au trecut foarte repede si foarte frumos.

pe 22 dec seara a fost marta acasa si ne-a luat la un concert al unor prieteni de-ai ei. concertul a fost f fain, mai ales ca formatia 2008 a castigat un premiu de la TMN in vara.

pe 23 dec am avut party in apartament cu prietenii martei. a fost chiar dragutz, desi plictisitor pe alocuri. a venit mos craciun, am primit de la joana o pereche de cercei f draguti, portocalii...

pe 24 trebuia s mergem cu bianca la ceai, dar avand in vedere ca nu aveam luate toate cadourile.. a trebuit sa mergem pe via catarina sa mai cumparam cate ceva.
seara am fost cu pedro si familia lui la casa bunicilor. are bunici foarte draguti, care au calatorit incredibil de mult. am mancat toate chetsiile traditionale pe care vroiam sa le gust de cand mi-a povestit joao ca ei mananca bacalhau de craciun. bineinteles, concluzia zilei a fost ca... se mananca mult prea multe dulciuri... in comparatie cu ce mancam noi.
am primit cadouri de la fiecare membru al familiei.. si m-am simtit super bine pe deoparte dar si prost, ca nu le-am cumparat si noi...

de craciun am primit 3 lantisoare, 1 fular, un mos craciun decorativ, webcam+ casti cu microfon, o geanta, o carte f faina de alain de button in portugheza, 3 perechi de cercei... multe multe chetsii.. mai multe decat m-as fi asteptat vreodata

in prima zi de craciun... la pranz am hotarat sa nu mergem la marta sa mancam cu fam ei pentru ca oricum, veneau ei toti la cina la noi acasa. asa ca am mancat noi doua lasagna si pizza. a fost un craciun extrem de traditional.. adik mancarea a fost cu adevarat traditionala.:)) seara a venit toata familia martei la noi si a mai venit inca o data mos craciun. de data asta am primit dulciuri, un cd cu muzica braziliana, o soseta pentru mobil..

a 2-a zi de craciun am zis ca ar fi cazul sa chemam si noi romanii la noi pentru ca nu fusesera niciodata. am gatit bacalhau a bras. le-a placut f mult pentru ca nu mancasera niciodata. dupa cina ne-am uitat la over the hedge.

in rest, zilele au trecut foarte repede.. si dragut. adik, intr-o zi am iesit cu marta, rafaela, irina si ana sa bem un ceai la rota do cha. foarte bun. placut mult de tot.

baietii trebuiau sa vina in porto sa mancam impreuna intr-o seara si sa iesim.. dar nu a mai fost sa fie.. ne-am si certat pe tema asta... cel putin c nelson.. care pur si simplu a uitat de noi.. ma rog.. no commernt.
in schimb, o sa vina sa ne ia de la porto duminica ca sa mergem la guimaraes. o sa vedem ce o sa fie de revelion.

ieri am fost in sfarsit la vila do conde. pedro ne-a chemat de multe ori.. plus ca bunicul lui ne-a placut si i-a zis ca trebuie sa mergem la fafe. unde au ei o casa de vacanta. asa ca ne-am trezit.. mai tarziu decat ar fi trebuit.. si am plecat spre vila do conde. cu metroul faci pana acolo aproape 1 ora. e super mult... si treci prin niste zone ale porto-ului nu foarte placute...dar odata ajuns in vila do conde.. nu are cum sa nu iti placa..dupa un quick tour... am fost la pedro acasa si am luat un pranz traditional portughez.. cu pui, cartofi si orez.

pe al 2jumatate am plecat spre fafe. drumul trece pe langa guimaraes...odata ajunsi la fafe am vizitat casa bunicilor.. care e o adevarata piece of art. mi-a placut mult si mi-ar placea sa am asa o casa la tara...

aseara ne-am intalnit cu spaniolii. nu mi-a venit sa cred... ca ne revedem... chiar nu ma asteptam sa ii mai vad vreodata..am fost in piolho iar apoi in contagiarte. we had a great time.
astazi mergem la o cina de revelion... unde i-am chemat si pe spanioli. sper sa fie fain..
am senz ca am uitat o groaza de lucruri.. sper sa nu.. pt ca le voi uita si mai si peste ceva vreme...
acum ma duc sa ma uit la televizor.. sau sa fac ceva.. altceva.. besides stat pe net.. pentru ca deja cred ca stau de vreo 3 ore.. si m-am plictisit..
mai incolo va fi si randul recapitularii anului care a trecut...

recapitulare decembrie, inainte de craciun:)

sa incep cu cina de craciun de la ipam. dupa lungi discutii.. daca sa mergem sau nu, daca e bine sa dam sau nu 15 euro.. am zis.. k e ok.. si ca mergem. cina a fost la un restaurant de langa camara municipal. restaurantul la care mananaci cat poti de 5 euro. mancarea a fost buna. la masa am stat cu baietii, pentru ca ceilalti erasmusi, adik spaniolii stateau ei intre ei.. intr-un colt.. asa ca am zis ca e mai bine sa stam cu andre, simao, telmo si nuno. dupa cina, am facut o tura buna de poze..

dupa care am fost la discoteca de la parterul aceluiasi restaurant. era inchiriata toata numai pentru IPAM. asa ca a fost chiar dragut, pentru ca au pus poze din anii trecuti de la diferite actiuni ale asociatiei. i-am vauzt pe toti astia pe vremea cand erau caloiros, cu urechi:P a fost chiar tare.

pe 15 dec am avut ceva scoala.. am dat examenul la product management. o tampenie de examen. dar asta chiar nu e important...daca stam sa ne gandim la ce a urmat in seara aia. dupa ce am ajuns acasa, marta ne-a spus ca o sa fie ceva intalnire cu tuna intr-un oras de langa porto si daca vrem sa mergem. eram f obosite, asa ca am ales sa nu mergem. insa, fiind intalnire cu tuna, s-a dus andre.

dimineata, pe la 8.30 o suna pe anca sa ii deschida usa pentru ca el nu are cheie.. si-a pierdut-o. zicea ca vine cu inca 4 oameni. ok.. partea nashpa era ca era cu 4 oameni beti. dar nu asta e important, ci faptul ca mosul blond de la tuna a pus bradul cu susul in jos.. si i-a rupt varful. cand ne-am trezit de dimineata si am vazut aproape ca ne venea sa plangem.. arata sub orice critica.

in sapt asta am muncit f mult la proiecte pentru ca aveam de predat inca vreo trei... adik.. la market research, la financial managament si la human resources. dar le-am facut pe toate...
la financial management, dupa un wknd intreg de lucrat numai la proiectul asta.. am ajuns la scoala si proful a zis ca nu e bine.. asa ca tre sa il refacem si sa il predam in prima ora de anu viitor.

la market research am lucrat numai o zi si ceva la proiect si cred ca a iesit destul de ok.. mai ales ca nu m-am chinuit prea tare..

in aceeasi saptamana, pe 20 a fost ziua irinei mihaescu. ca orice zi d nastere in portugalia... s-a cerut o cina si un iesit in oras afterwards. asa ca am fost la cina intr-un loc f aproape de piolho unde arata ca in multe restaurante de aici...adik.. aproape ca in bucataria unei case. i just love this tradition.. sa iesi in oras cu prietenii la un restaurant si sa mananci mancare ca acasa.
irinei i-am cumparat cadou un pulover si un body lotion de la H&M. sper ca i-au placut, pt ca noua ne-au placut f mult.

in aceeasi seara pleca si irina hurezeanu acasa. asa ca ne-am intalnit cu ea sa ii dam cadoul de craciun. a plecat din lisabona pe 21 decembrie.

despre craciun... stay tuned:)

mi-e dor...

16.12.2006

mi-e dor de chestii...

mi-e dor de casa.. a inceput azi sa imi fie putin dor de casa. paote pentru ca se apropie craciunul si toata lumea intreaba.. ce faceti de craciu? sunteti singure? si se uita cu atata mila la noi cand le zicem ca nu plecam acasa de craciun...

a inceput sa imi fie dor de oameni pe care nu o sa ii vad prea curand, dar si de cei de care de abia astept sa ii vad... si stiu ca ii voi vedea cand ma intorc acasa. imi e dor de oameni pe are nu ii voi mai vedea niciodata. imi e dor deja de oameni pe care ii vad acum, dar stiu ca dupa ce plec de aici.. once again.. nu ii voi mai vedea, nu voi mai stii nimic de ei.. vor rmanae pentru mine doar niste persoane care au trecut temporar prin viata mea.. poate au lasat o urma minuscula.. dar poate nici nu imi voi mai aduce aminte numele lor...dar stim cu totii ca asta e viata.. nu avem ce sa facem, sau cum sa o schimbam. e posibil sa ma intalnesc cine stie unde si cum cu anumite pers cu care nu as mai fi sperat sa ma intalnesc.

life is too short to live in only one place... asa ca acum sunt in perioada mea porto.
portugalia este si va fi intotdeauna in sufletul meu...nu ma asteptam ca totul sa imi para atat de cunoscut sa ma simt ca acasa intr-un loc pe care nu l-am mai vazut niciodata.. dar iata ca mi se intampla.. si cred ca se intampla tuturor erasmusilor.

ma gandesc, cum ar fi daca as mai ramane? ar fi la fel? ce ar fi schimbat? who knows? as vrea sa ma reintorc..sa ii intalnesc pe toti.. dar fiecare va fi cu siguranta in alt moment al vietii lui...
this is just one moment in time for us...pentru fiecare din noi.. si sper sa nu regret nimic din ce e aici... sau din ce ar fi putut sa fie...

aseara am fost la cina ipam d craciun. a fost chair f bine.

mijloc de decembrie cu decizii si braganca:)

joi, 14 decembrie. inca o saptamana, inca un joi, asa ca ma apuc sa scriu din nou pentru ca nu vreau sa uit. nu vreau sa uit nimic din ce traiesc aici...

azi e o zi f frumoasa de decembrie. decembrie in portugalia nu e nimic din ce stiam noi ca e. decembrie de acasa, cu zapada, cu ger.. in cazul in care nu e zapada si e soare. mult soare.
astazi m-am trezit la 12, ca de obicei, dar prima data sapt asta pentru ca marti si miercuri a trebuit sa ma duc la scoala.. asa ca trezirea a trebuit sa se intample la 8 jumate.

sapt asta a fost lejera pana acum, desi ma asteptam sa fie mult mai incarcata. luni am fost la irina si am lucrat la financial managament. mai avem o bucata buna.. dar nu stiu cand o sa facem si partea aia. oricum, va trebui facuta pana luni, pentru ca atunci e deadlineul.. probabil in wknd...
marti.. trezirea la 8 30, human resources.. am lucrat ceva.. dupa care am venit acasa si am dormit... ca sa ne intoarcem la scoala la 4.30. miercuri, la fel.. insa nu ne0am mai dus la scoala... pentru ca am fost la shopping.

aseara anca a avut un soc cand a realizat cati bani a cheltuit... si da, e enorm... aproape 3000 de euro in 3 luni... si din pacate nici eu nu sunt departe...

ieri a fost o zi importanta in istoria noastra. ne-am cumparat aeroterma. mare bucurie in sufletele noastre mai ales ca am reusit sa o cumparam pe ultima...si a fost 10 euro:))
in ultimele 3 nopti nu pot sa dorm.. ma rog.. dorm dar f prost.. si de f tarziu... pt ca stau pana la 3-4 de povesti.. sau la film.. sau ceva de genul asta.. dar stiu ca o sa imi fie asa de dor de chestiile astea...

doamne, de ce nu ma opresc din a ma gandi cat de dor o sa imi fie de toate? de ce nu traiesc the moment.. adik.. day by day.. dar asta o sa fac..

diseara vreau sa mergem la cina... da-i incolo de bani.. nu o sa murim de foame.. sper:))
ma simt bine si impacata.. si asta pentru ca am in jurul meu oameni incredibili. in primul rand o am pe anca... fara ea nu stiu ce m-as fi facut. nu stiu, chiar dak ne mai semi certam.. cateodata.. desi e mult a spune ca ne certam... i love her so much. si imi dau seama ca o sa imi fie greu cand ma intorc acasa fara ea. ea o sa fie aici.. si asta e chiar bine.. pana la urma.. oricum, e bine pentru ea. dar e bine si pt mine ca o sa mai stiu ce mai face lumea...sper sa nu ma uite the moment i get out of the door. she will always have a special place in my heart... e asa ciudat, si chiar ii ziceam, zilele trecute.. cum dumnezeu.. si c edumnezeu mai avem atata de povestit.. ca doar stam toata ziua impreuna, facem acelasi lucru tot timpul si totusi avem o groaza de lucruri de povestit..

si la nelson tin mult. marti seara am fost cu el si anca sa bem o cafea langa camara municipal..si am stat vreo cateva ore. si am povestit si a fost super fain. cand ne-am intors acasa ne-am uitat la un film dupa care am mai vb pana pe la 4 dimineata. am vb f mult..

aseara, adica miercuri seara am fost la cina cu irina, pedro si alti cativa erasmusi in piolho. a fost f dragut, pentru ca am mai schimbat environmentul... si lumea.. si chiar ne-am simtit bine...

aaa.. nu am povestit nimic despre braganca. in wknd am fost la braganca. e cam departe.. am facut 4 ore cu autobuzul.. dar ne-am simtit super fain.. adik... chiar tare! desi orasul e f mic.. e misto ca romanii nostri ies cu alti erasmusi, au altfel de viata.. mult diferita de a noastra. nu stiu daca as putea sa stau prea mult in oraselul ala... pentru ca imi place prea mult ce e aici.. atmosfera de acasa...cinele in 4, gatitul dinainte, filmul de dupa cina.. povestile... glumele... portugheza...fetzele baietilor cand ajungem seara acasa si ne intreaba ce mancam in seara asta...:)) pe astea e imposibil sa le uit..

am ajuns vineri seara la braganca... daca ma plangeam ca imi e frig la porto.. imi retrag cuvintele.... era un frig incredibil in braganca.. combinat cu un vanticel de munte..dupa ce ne-am intalnit cu irina, ne-am dus sa ne lasam bagajele la ei acasa. au un apartament f dragut. then, am iesit sa mancam la restaurantul chiniezesc de langa ei. and then.. am iesit in victoria, barul in care se intalnesc in fiecare seara, aproape. acolo i-am cunoscut si pe ceilalti erasmusi..din polonia, lituania, grecia. dupa victoria am mers la o discoteca unde era ladies night. pacat ca muzica era chiar nashpa. adik un reggaeton.. de fapt numai... muzica pe care nu o auzi in porto... dupa discoteca ne-am intors acasa si am mai stat putin de vb. sambata am fost sa mancam la cantina facultatii lor. multa lume.. mancare acceptabila, mai ales pentru cei 2 euro pe care i-am dat. after that am fost cu fetele sa vizitam ceva din braganca. frumos.. chiar frumos..micutz dar frumos:) seara am mers la film.. o tampenie de film... a good year.. dar macar am fost la film in braganca:)) dupa film victoria si barnabek.. cred ca se scrie.... si somn.



duminica dimineata, castel.. zapada pe muntii din spania...ne-am simtit bine.. am ras... am facut o tona de poze.. iar.. pranz la chinezesc... autobuz... acasa.... am asta a fost braganca...

acum vb cu irina pe messenger.. si imi trimite studiul de caz pt product management.
cred ca mergem la cina de diseara... astept sa se trezeasca anca.. sa hotaram.. dar o sa fie chiar fun..

over and out...
until next time...beijnhos